All those small things
Zilele astea am realizat că nu sunt tocmai Zen. Sau cum dracu’ se zice. Mă enervează că sunt de capul meu și sunt chestii de care trebuie să am grijă.
Tâmpenii, chestii minore, prostii.
De exemplu m-am învățat să folosesc prosoape de bucătărie de hârtie. Cumpăr un sul din ăla mare, extra large de 100 sau 150 metri să îmi ajungă. Doar că nu îmi ajunge. Se termină repede. Și îmi dau seama că trebuie să mă duc să cumpăr exact când nu am nici un chef. Și mă frustrez. Rău.
Așa că m-am enervat și am cumpărat 3 suluri din alea mari de 150m. Să îmi ajungă. Să mă frustrez mai rar.
Apoi parcarea. Nu ajung des prin centru să parchez. Dar când ajung trebuie să achit parcarea cu fise de 50 de bani. Nu o fisă, trebuie 2 fise. Și nu am niciodată la mine 2 fise. Și mă frustrez rău. Că nimeni prin zonă nu îmi schimbă. La Mega Image-ul de alături cică chiar au interzis fetelor să schimbe bani. Am intrat ultima oară și am cumpărat niște baterii AAA pentru mouse. 6 lei 49 bani. Am dat la casă 10 lei, am zâmbit frumos. Fata s-a înroșit, s-a scuzat că nu are decât mărunt și mi-a dat tot restul in fise de 50 de bani. Eu am zâmbit și am ieșit din magazin. Da eram ok. Zen sau cum s-o zice.
Acum am în mașină un fișic de monezi de 50 de bani. Ca să mă frustrez mai rar.
Tags: /dev/null random aberatii personal

