De ce sug filmele românești
« Melancolii geometrice | Main | Card SD – ce să cumperi »
Povestea. În majoritatea filmelor românești povestea este cam inexistentă, sau dacă există atunci plictisește. Și dacă chiar există atunci este o dramă șocantă cu tendințe scârboase.
Autenticitatea. Nu știu de unde aleg ăștia actorii, dar în multe filme românești, ăștia par complet desincronizați și rupți de rolul pe care îl joacă. Nu știu de ce se insistă pe utilizarea unui limbaj vulgar, dar pe bune dacă am auzit până acum un actor înjurând cu talent. Toți o fac fals!
Sunetul. Ăsta ar fi trebuit să fie cap de listă. Sunetul din filmele românești suge grav, nu știu cum naigba le prelucrează sau le înregistrează ășstia, dar sunetul este complet auirea. Fâșâit, hârâit, pe o plajă mult prea largă, multe extreme, wind noise, vocile se suprapun că nu mai înțelegi cine ce zice. Nimic nu e mai stupid și enervant decât să te uiți la un film românesc și să nu înțelegi ce spun ăia…
Imaginea. Fraților, mai puneți mult filmele în formatul 4:3? De 16:9 sau orice alt format wide nu ați auzit?
Tags: postproductie filme
Depinde de film.
Mie de exemplu "Nunta Muta" mi s-a parut exceptional, e drept ca nu prea ma uit asa la filme romanesti dar asta l-am vazut la cinema si am ramas impresionat.
Am niste nepotei de 2-4 ani si mamica lor a avut inspiratia sa le cumpere "Veronica" pe dvd - la fel mi se pare un film foarte reusit atat ca si sunet/coregrafie cat si ca ,,,, costumatie, desi e un film realizat in epoca de aur.