De ce îmi e silă de presă
« Poze, filme și trendinezi | Main | Cum a fost în weekend »
Am citit articolul astă. Până la ultimul paragraf.
Iar acolo am dat peste aberaţia asta:
Cameramanul de la TVR Robert Cristea a fost lovit de suporteri cu lanţuri peste picioare înaintea derbiului Steaua - Dinamo din aprilie 2007. Acesta a nimerit în mijlocul unui grup de suporteri stelişti, care au încercat să-l împiedice să filmeze, l-au lovit cu lanţuri la picioare şi i-au lovit şi camera de filmat.
Săracul cameraman cum a nimerit el exact în mijlocul acelor suporteri, precum o gazelă dezorientată. Şi cum nenorociţii de suporteri l-au atacat fără milă, l-au bătut cu bestialitate şi i-au interzis dreptul irefutabil de a filma.
De ce nu se găseşte un ziarist corect care să scrie despre cameramanul de la TVR1, că pur şi simplu omul a vrut să facă pe eroul, s-a băgat de bunăvoie între suporteri, i-a fugărit, a ignorat orice rugăminte/solicitare/ameninţare de a înceta filmatul şi până la urmă a încasat un lanţ peste picioare de la un suporter iritat?
Tags: idiocracy jurnalism
Crezi ca e nevoie sa se mai scrie si asta? Toata lumea stie cum se intimpla.
Dar ar mai fi o observatie: sa inteleg ca, dupa tine, nu trebuie sa ii respectam pe jurnalistii care se sacrifica pentru a ne arata realitatea? Daca actioneaza pentru a filma o tranzactie de droguri, un trafic de influenta sau un abuz de orice fel si sint raniti sau chiar ucisi tot ce putem spune e ca e vina lor ca si-au bagat nasul?
Si atunci cine ne mai apara si pe noi? Autoritatile care ignora sau chiar incurajeaza problema?